„Jeff Bezos (57 de ani), cel mai bogat om din lume, cu o avere de 213 de miliarde de dolari, şi-a împlinit marţi visul de a zbura în Cosmos, la o altitudine de 106 km. faţă de adîncimea mării cu nava sa spaţială. L-a aşteptat la aterizare iubita sa, Lauren Sanchez, 51 de ani. Ea purta un inel cu diamant uriaş, ce părea de logodnă, astfel a apărut zvonul că se pregătesc să se căsătorească. Bezos e împreună cu Lauren de 2 ani, după ce a divorţat de MacKenzie Scott (51 de ani), împreună cu care are 4 copii. Divorţul, după 26 de ani de căsnicie, s-a produs după ce presa a dat în vileag relaţia lui ascunsă cu Lauren” (Click, 2021).

*

Americanizare. Un poet plecat demult de la noi apare pe prima pagină a României literare, cu deviza: „Poezia e valută. O nouă valută” (Andrei Codrescu).

*

Scriptor. Stilul îi vine naturii sale morale în felul unui scut natural precum carapacea unei ţestoase ori cochilia unui melc. Expresia se contrage în organic proteguitor.

*

Întrebările care nu cer răspunsuri, un soi de metafore ale raţiunii.

*

„Să trăim pînă la lacrimi” (Camus).

*

Senectute. Zilele cum o mască a ceea ce nu mai poate fi.

*

A.E.: „Nu te mai apropia de cel ce te-a dezamăgit. Există riscul de-a te dezamăgi încă o dată. Măcar dispreţuindu-te”.

*

„O operă nu rezolvă nimic, după cum munca unei întregi generaţii nu rezolvă nimic. Copiii încep întotdeauna – de a doua zi – prin a-i ignora cu seninătate pe părinţi; a ignora tot ce s-a făcut. E mai acceptabilă ura, revolta contra trecutului, decît această paşnică ignoranţă. Ceea ce aveau bun epocile antice era constituţia lor prin care se căuta mereu spre trecut. Acesta este secretul plenitudinii lor de nesecătuit. Pentru că bogăţia unei opere – a unei generaţii – este dată întotdeauna de cantitatea de trecut pe care o conţine” (Cesare Pavese).

*

Moartea ia chipul stării de spirit cu care o abordezi, putînd adopta diverse variante, pînă la nuanţă, între proiecţia mistică şi prăbuşirea coşmarescă. Un cameleonism aidoma unei teme sub condeiul mai multor autori.

*

„Să te fereşti de omul care nu ţi se pare nici rău, nici bun” (proverb arab).

*

Aparenţa de elegantă indolenţă pe care o poate căpăta un creator la o cotă suficient de înaltă, nu doar ascunzînd posibila crispare a efortului său, ci şi dînd impresia unei evadări din tiparul estetic, a unei concilieri cu nediferenţierea naturii, oarecum în similitudine cu o femeie care-şi sporeşte atracţia printr-o notă masculină a venustăţii sale.

*

A.E.: „Perfecţiunea, realitate sau miraj? Chiar atunci cînd avem privilegiul de-a o întrezări, e în acelaşi moment şi una şi alta”.